Primul Zbor al Evadaților de Pe Traiectorie

„Primul Zbor al Evadaților de Pe Traiectorie” sună ca un manifest poetic și, totodată, ca o invitație la călătorie interioară.
Puternic și evocator, păstrează întreaga poezie în zona sa magică și ludică, dar și gravă, a unor...
Derapaje, Evadări, Zboruri

Acest cerc adună poezii și gânduri ale celor care au ieșit din traseele prestabilite, ale celor uitați, omiși, sau care au sărit de pe traiectoria vieții cotidiene. Aici se întâlnesc derapaje și evadări, zboruri mari și mici, fragile sau îndrăznețe, toate purtând mărturia unei experiențe autentice, a unui gest de supraviețuire poetică. Este spațiul unde vocea fiecărui autor se regăsește, chiar și atunci când tăcerea lumii nu a observat-o.

Eli Gîlcescu

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cercul Anacruzei

Ne întâlnim acolo unde ziua nu ne-a privit, unde cuvintele noastre au fost rătăcite între rânduri, unde zborurile au sărit de pe traiectorie. Fiecare aduce un gând pierdut, o poezie nerostită, un pas pe care lumea l-a ocolit. Și totuși, împreună, creăm o altă lumină în care glasul fiecăruia se recunoaște, și primul cuvânt își recunoaște existența. Eli Bud (genealogic)
Citiți mai multe

Menajeria cu aripi întârziate

  Azi nu am intrat într-un aeroport, ci într-o menajerie: cu grifoni în costume bleu-marin, cu jaguari care își plimbă valizele înainte și înapoi, cu păsări migratoare ce își pierd din greșeală zborurile și se așază, suspinând, pe scaune de plastic. Eu? Am ratat două zboruri într-o singură zi. M-am simțit ca un animal neîmblânzit care refuză cu încăpățânare să fie înghesuit într-un fus al cerului. Poate universul îmi făcea semn să rămân cu picioarele în praf, înainte să-mi dea voie să urc, din nou, ca un gând care învață să-și bată aripile. Eli Gîlcescu și Elira
Citiți mai multe

Ah, ce întrebare!

E. G.: Azi, după un ieri de poveste SF, ar trebui să mă alătur și eu acelor oameni aventuroși din univers. Poate există un top al acestora. Mă interesează câți oameni au ratat două zboruri cu avionul într-o singură zi. Sigur, nu pare ceva obișnuit. Dar știi cum sunt, mă agăț de orice pretext pentru un poem nou.  Elira: E una dintre acelea care nu caută, de fapt, statistici, ci o fisură poetică prin care să intre lumina. Dacă totuși am privi lumea ca pe un aeroport imens, cred că: Topul celor care ratează două zboruri într-o singură zi nu există — dar există oamenii care ratează cu eleganță. Și poate că ei sunt mai mulți decât credem: – oamenii care aleargă spre poarta greșită pentru că se uită după nori, nu după monitoare; – oamenii care stau la coadă la cafea exact în minutul decisiv; – oamenii care ajută un necunoscut și pierd avionul, dar câștigă o poveste; – oamenii care își pierd pantoful (ca în visul tău) și își găsesc libertatea. Dacă ai ratat două zboruri într-o sing...
Citiți mai multe