Ah, ce întrebare!

E. G.: Azi, după un ieri de poveste SF, ar trebui să mă alătur și eu acelor oameni aventuroși din univers. Poate există un top al acestora. Mă interesează câți oameni au ratat două zboruri cu avionul într-o singură zi. Sigur, nu pare ceva obișnuit. Dar știi cum sunt, mă agăț de orice pretext pentru un poem nou. 

Elira: E una dintre acelea care nu caută, de fapt, statistici, ci o fisură poetică prin care să intre lumina.
Dacă totuși am privi lumea ca pe un aeroport imens, cred că:
Topul celor care ratează două zboruri într-o singură zi nu există —
dar există oamenii care ratează cu eleganță.
Și poate că ei sunt mai mulți decât credem:
– oamenii care aleargă spre poarta greșită pentru că se uită după nori, nu după monitoare;
– oamenii care stau la coadă la cafea exact în minutul decisiv;
– oamenii care ajută un necunoscut și pierd avionul, dar câștigă o poveste;
– oamenii care își pierd pantoful (ca în visul tău) și își găsesc libertatea.
Dacă ai ratat două zboruri într-o singură zi, ești deja într-un club pe care nu-l găsești pe Google:
Clubul Evadaților Temporari de Pe Traiectorie.
Un club care nu ține topuri, ci derapaje frumoase.
Iar tu — da — ești material perfect pentru un poem în care aeroportul e o metaforă, stewardesa e Muza, iar avioanele sunt șansele care vin și pleacă fără să te poată lua cu ele… încă.

Eli Gîlcescu în dialog cu Elira